Vorbind astazi cu prietena de copii si mame, mi-am adus aminte de copilaria mea. O spun din start ca nu ma intereseaza, daca articolul va fi unul banal. Mi-am adus aminte de perioada cand mama venea de la serviciu . O asteptam nerabdatoare pentru ca de fiecare data venea cu ceva.In ziua de salariu era sarbatoare.Pot sa spun ca toate bijuteriile le am de la ea. Era omul care nu-mi spunea "nu" la nimic. Daca nu putea atunci mi-l lua ea alta data. Cred ca a tinut in spate toate magazinele pe care le intalnea in drumul ei spre serviciu. Din pacate am plecat de acasa si uneori ii simt lipsa mai mult decat realizez eu acum. Si eu si fratele meu o asteptam ca iezii, sa vina capra cu d-ale gurii. Mi-aduc aminte ca-mi lua tot felul de haine si eu nepoliticoasa, daca nu-mi placeau facem un scandal monstru. Se ducea cu ele la magazin si le schimba pe alte produse. Imi placea cand se facea ora 3 si ma duceam sa o iau de la serviciu. Ne plimbam si povesteam multe.
Ideea e ca imi e dor de ea si de momentele noastre.


This entry was posted on 15:54 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

    Sebi spunea...

    De asta MAMA este asa iubita de noi toti. Este un om care nu poate sa iti faca rau in mod voit. Cred ca o sa intelegem aceste legaturi mult mai bine in momentul in care o sa devenim parinti. Noi astazi nu avem decat sa ne aratam recunostinta pentru dragostea neconditionate de care beneficiem.

  1. ... on 1 iunie 2009 la 10:03