Astazi a fost una din zilele urate din viata mea. Urata si la propriu si la figurat. Ma incearca un sentiment de singuratate acut.M-am imbolnavit destul de rau si mi se pare ca sunt al nimanui. Desi dupa unii joc teatru . Ce mare branza mi se poate intampla. Azi noapte m-am uitat la vreo 3 filme pana am reusit sa pun capul jos si chiar sa atipesc putin. Ma doare foarte foarte tare gatul, dar asta e. Important este sentimentul care ma invaluie acum. Ma simt singur desi sunt cu toata lumea in jur. Azi dimineata ma durea sufletul mai tare decat nenorocitele alea de amigdale.Toti suntem buni pana la o anumita de bariera. Acea bariera se traduce asa: " te, iubesc, iti sunt prieten, coleg de serviciu, oricand ai nevoie apeleaza ",dar sa nu cumva sa fac efort. E dureros, dar e realitatea. Ne nastem singuri, murim la fel de singuri.Mi-e dor de mama si de tata si de privirea lor blanda , cand puiutul lor era bolnavior.


This entry was posted on 15:08 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.