CLICK

Sunt inconjurata in fiecare zi de oameni care vor sa-si impuna punctul de vedere cu orice pret. Cateodata simt ca ma sufoc de atatea idei care mai de care mai "traznite". Parca vin in cascada peste mintea mea si cateodata ma gandesc : "Dar tine cineva cont ca eu vreau altfel?". Acesti oameni se regasesc in propriul egoism si in propriul Ego. Pentru ei nu conteaza ca poate, pe celalalt il deranjeaza ceea ce face el. Nici pomeneala. Nu au nici cea mai mica urma de regret. De ce? Pentru ca mintea lor nu bate mai mult de atat.
E plina lumea de astfel de personaje. Pentru un om mai docil e destul de greu sa stea langa astfel de oameni, daca nu imposibil. Eu personal nu le mai dau importanta si pe unii chiar ii evit. Cateodata ma gandesc ca oamenii astia chiar isi irosesc viata incercand sa convinga lumea din jur ca numai ei stiu si numai ei pot. Stau si cearta mereu pe lucruri total banale si lipsite de importanta( din punctul meu de vedere) .Daca ai ciorapi rosii in picioare iti fac o teorie de 5 ore, incercand sa-ti explice ca ar fi fost mai bine sa-ti pui unii albastrii. De altfel daca ai ales TU sa-i pui pe aia rosii, ei nu pot gandi ca te doare chiar undeva de parerea lui si de albastrul de pe cer.
Am astfel de cazuri printre prieteni buni, colegi de serviciu, familie. Ar fi interesant din cand in cand sa tragem linie vietii noastre si sa calculam cat timp petrecem certandu-ne cu cei din jur ( din n motive) si cat timp ne mai ramane pentru alte lucruri si ganduri.Ar fi interesant sa iti pui intrebarea asta pentru cateva secunde.

Astazi a fost una din zilele urate din viata mea. Urata si la propriu si la figurat. Ma incearca un sentiment de singuratate acut.M-am imbolnavit destul de rau si mi se pare ca sunt al nimanui. Desi dupa unii joc teatru . Ce mare branza mi se poate intampla. Azi noapte m-am uitat la vreo 3 filme pana am reusit sa pun capul jos si chiar sa atipesc putin. Ma doare foarte foarte tare gatul, dar asta e. Important este sentimentul care ma invaluie acum. Ma simt singur desi sunt cu toata lumea in jur. Azi dimineata ma durea sufletul mai tare decat nenorocitele alea de amigdale.Toti suntem buni pana la o anumita de bariera. Acea bariera se traduce asa: " te, iubesc, iti sunt prieten, coleg de serviciu, oricand ai nevoie apeleaza ",dar sa nu cumva sa fac efort. E dureros, dar e realitatea. Ne nastem singuri, murim la fel de singuri.Mi-e dor de mama si de tata si de privirea lor blanda , cand puiutul lor era bolnavior.