Mi-am propus sa incep acest blog cu descrierea unei persoane care mi-a fost alaturi de 1 an si jumatate. Nu iau in calcul sotul, fratele, parintii.
O prietena adevarata. Eu ii mai spun mama mea din Bucuresti. Ne-am intalnit la actualul loc de munca si desi pare banal mi s-a parut ca ne potrivim din prima clipa. Timpul a dovedit ca asa este. I-am cunoscut familia. Eram convinsa ca modul in care parintii mei ma iubesc nu se ma gaseste in nici o alta familie. GRESIT! Iubirea ei fata de copii m-a frapat.Evident ca sunt niste "globulete" de copii , educati si foarte frumosi ( si ea si sotul sunt niste oameni cu trasaturi frumoase).Nu am vazut-o niciodata ridicand tonul la mine si cu atat mai putin la restul colegilor. Este destul de greu sa mai gasesti o astfel de persoana in zilele noastre, unde toti suntem irascibili si nu stim cum sa ne impunem.Nu are rost sa derulez povestea, deoarece ar trebui sa scriu pana maine
Este balsamul meu pentru suflet si pot sa vorbesc cu ea tot ce-mi trece prin cap. Daca stai sa te gandesti: la cate persoane poti sa spui tot ce gandesti,fara sa te restrictionezi? Eu am gasit persoana aceasta.Pun punct acestui comentariu prin a spune ca mi-e dor de ea in weekend-uri si ma bucur ca o cunosc.
Nu-i dau numele pentru ca nu are rost.
Sper ca, daca va citi ce am scris eu aici sa nu se supere daca am omis ceva.
Ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc un astfel de om.


This entry was posted on 16:04 and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comentarii:

    Sebi spunea...

    Ma bucur, sa citesc aceste randuri si sa vad ca mai sunt oameni care cred in prietenia sincera.

    Spor la scris si numai bine

  1. ... on 16 aprilie 2009 la 16:59  
  2. Click spunea...

    Este o prietenie sincera care imi lipsea de ceva timp. Au fost destule prietenii care m-au dezamagit, dar fac parte din frumusetea vietii.

  3. ... on 17 aprilie 2009 la 12:53